Vanilla Moon

Recenzie publicată iniţial pe blogul meu: http://vanillamoonblog.com/2013/03/23/recenzie-sapte-povesti/Îndrăgind poveştile scurte şi vrând totodată să citesc şi ceva din literatura clasică, am cumpărat această carte în urmă cu câteva săptămâni, mai ales că era o noutate la Editura Nemira şi aveam o reducere de care doream să profit. Îmi era dor să citesc poveşti de dragoste emoţionante, şi nu am fost dezamăgită.Ce mi-ar fi plăcut, totuşi, să ştiu înainte de a o achiziţiona este că urma să fie vorba despre şapte poveşti de dragoste neîmplinită. Cu toate acestea, măiestria cu care acestea au fost scrise a îndulcit tristeţea ce m-a cuprins cu sfârşitul fiecărei povestioare. Cred că m-au impresionat cel mai mult chiar prima şi ultima, aproape până la lacrimi.E incredibil modul în care aceşti celebri scriitori, deşi bărbaţi, cunosc atât de bine sufletul femeii (vezi “Scrisoare de la o necunoscută” de Stefan Zweig şi “Ultima iubire” de Arnold Bennett”). O treabă minunată au făcut şi traducătoarele. Având în vedere că, în original, poveştile au fost scrise în engleză, franceză germană şi rusă, este de lăudat faptul că limbajul păstrează un farmec aparte.Majoritatea scrise la persoana I, poveştile debordează de gândurile şi sentimentele de dragoste pură ale personajelor, care iubesc necondiţionat, neaşteptând nimic în schimb. Este vorba despre acea iubire profundă, despre care unii afirmă că o simţi doar o dată în viaţă, şi care îi cuprinde pe protagoniştii celor şapte poveşti. Unii se resemnează, alţii se amăgesc sau cad în deprimare, cert e că m-am regăsit în multe dintre pasajele cărţii, pe care am citit-o pe nerăsuflate.Cu siguranţă, o astfel de lectură e ca o gură de aer proaspăt după multele romane contemporare şi fantasy în care m-am îngropat în ultima vreme. O recomand din inimă oricui, oricând, oriunde.