Vanilla Moon

Originally published on my blog.Bilingual review: ENG / RO I picked up “How to Tell If Your Cat Is Plotting to Kill You” out of sheer curiosity… and I’m glad I did. I can’t remember when I laughed so much just by reading a book, not to mention a graphic novel!The book presents a series of themes revolving around cats, one of which giving its title. The majority of them made me burst out laughing and I even shed a few tears. “Cat vs. Internet” particularly amused me as it reminded me of the times when I used to video chat with my boyfriend and his Siamese kept interfering. Actually, all chapters were very funny and I think all cat owners will relate to the situations displayed. There are a few jokes here and there that were more like joke wanna-be’s, but other than that, the book is hilarious.The art is simple, yet creative and effective, adding even more to the fun factor. The whole idea of cats being “evil” and planning to take over the world is a joke in itself, but, let’s admit it, all of us thought of that at some point, even though just as a funny way of looking at things.I recommend it to all cat-lovers out there, who will definitely have a good laugh and will conclude the same thing all the readers of this novel did: our cats are trying to kill us._______________________________________M-am apucat să citesc “How to Tell If Your Cat Is Plotting to Kill You” din pură curiozitate… şi mă bucur că am făcut-o. Nu-mi amintesc când am mai râs atât de bine ultima dată citind o carte, mai ales una ilustrată!Cartea prezintă o serie de teme ce se învârt în jurul pisicilor, una din ele dându-i şi titlul. Majoritatea m-au făcut să izbucnesc în râs şi mi-au dat chiar câteva lacrimi. “Cat vs. Internet” m-a amuzat în mod special pentru că mi-a amintit de vremea când făceam videochat cu prietenul meu şi siameza lui îşi tot băga nasul. De fapt, toate capitolele au fost amuzante şi cred că aceia care au pisici se vor regăsi în situaţiile prezentate. Sunt câteva glume ici pe colo care mai mult doar vor să fie amuzante şi nu sunt, dar în afară de asta, cartea e hilară!Desenele sunt simple, dar creative şi de efect, contribuind şi mai mult la amuzament. Idea în sine că pisicile sunt malefice şi plănuiesc să cucerească lumea e o glumă în sine, dar, să recunoaştem, fiecare dintre noi s-a gândit la asta la un moment dat, chiar dacă doar ca un mod amzant de a privi lucrurile.Recomand cartea tuturor iubitorilor de pisici, care cu siguranţă se vor amuza copios şi vor concluziona acelaşi lucru ca toţi care au citit cartea asta: pisicile noastre încearcă să ne omoare.

Originally posted on my blog.Bilingual review: ENG / RO"The Golden Twine" is the first graphic novel for children of the Cat's Cradle series. It follows the story of Suri, an orphan girl travelling with a caravan, who thinks she's a monster tamer and is very determined to prove that to everybody. Trouble arrives when she accidentally steals something very valuable from a caitsith - a monster who can take human form.This series has huge potential as the story, although not fully original, has a very unique way of combining the elements it uses in an amazing form. The whole book is surrounded by the mystey factor, and it makes you really curious about how the story is developping.The artwork is definitely the book's cornerstone, with its beautifully combined colours and pretty character design. The monsters are drawn in a unique style, having a very eerie appearence without being too scary (the series is aimed at children, after all.) I particularly liked how Suri was drawn, with her gypsy-like attire.I had a little trouble following the story, as I received a digital copy of this book from Net Galley, and the text from a third of the pages's dialogue bubbles was not visible, and therefore couldn't be read. I believe I would have enjoyed the book more were it not for this technical problem.I recommend this graphic novel to fans of graphic novels and mysteryous stories, both children and adults, as long as their soul is still a child's one.____________________________________„The Golden Twine” e primul roman grafic din seria pentru copii „Cat's Cradle”. Urmăreşte povestea lui Suri, o orfană ce călătoreşte cu o caravană, care crede că e îmblânzitoare de monştri şi e foarte hotărâtă să le dovedeastă asta tuturor. Problemele apar când ea fură din greşeală ceva foarte valoros de la un caitsith – un monstru ce poate lua formă umană.Seria are mare potenţial, întrucât povestea, deşi nu complet original, are un mod unic de a combina elementele pe care le foloseşte într-o formă uimitoare. Întreaga carte e învăluită de mister, şi te face foarte curios în legătură cu felul în care se va desfăşura acţiunea.Grafica e cu siguranţă punctual forte al cărţii, cu culorile îmbinate în mod plăcut şi cu designul  frumos al personajelor. Monştri sunt desenaţi într-un stil unic, având o înfăţişare sinistră, fără a fi însă prea înfricoşători (seria este pentru copii, până la urmă.) Mi-a plăcut în mod special cum e desenată Suri, cu straiele ei ca de nomadă.Am avut ceva probleme în a urmări povestea pentru că am primit o copie digital a cărţii de pe Net Galley, iar textul din bulele de dialog din o treime din paginile cărţii nu se putea citi. Cred că mi-ar fi plăcut mai mult cartea dacă nu aş fi avut această problem tehnică.Recomand această carte tuturor fanilor romanelor grafice şi al poveştilor misterioase, atât copii, cât şi adulţi, atâta timp cât încă au suflet de copil.

Bilingual review: ENG/ROOiginally written for my blog.I started reading "Marked" (Romanian edition) when it was published as a mass-market paperback along with a magazine for teens. I wanted to read when it was first published in Romania, but was afraid to engage in another paranormal series. But since this paperback was cheap and all... I said to myself: "Why not?".The thing is... there are many many reviews on Goodreads from haters of the series, and I can see their points, but... it was not that bad.Actually, "Marked" has a few unique ideas and I think some of these would look awesome in a movie (I hear that last year the film rights were aquired by David Films).The book is a typical young adult paranormal. It deals with teens' problems like drugs, sex, alcohol, bullies and so on. As a vampire-themed book, it is somewhere in between Vampire Academy, True Blood and Twilight. It can't be helped, as vampires have been used and re-used by so many authors that there are hardly any things about them that are not found in a series or another. However, as I wrote above, there are a few ideas that, personally, I haven't found in other books... or at least, not in this form. The first of them is the saphire-like moon "Mark" that any vampire is given on their forehead, and that, as they mature, grows into unique drawings. Vampirism is treated like a genetic mutation that can appear to anyone during their adolescence. Additionally, these teens that have been Marked have to go to the House of Night to be trained and schooled, and not all of them will survive the transition. Then we have Nyx, the goddes whom vampires worship and that, of course, has chosen the main character, Zoey, as her special Priestess.The book was, at times, very slow, but very interesting towards the ending. It is actually a very quick-read and I finished it in 2 days. Although it wasn't worth more than 3 out of 5 vanilla flowers, I will buy the next novels out of curiousity, provided they are also published in the form of cheap mass-market paperbacks. If not, maybe I will borrow them from my friends (two of them have the novels).****************Am început să citesc „Semnul” când a fost publicat în ediţie de chioşc împreună cu revista Bravo Girl! Am vrut să citesc această carte atunci când a apărut prima dată în România, dar mi-a fost groază să încep o nouă serie paranormală. Dar din moment ce ediţia asta era ieftină... mi-am zis: „De ce nu?”Treaba este că sunt multe recenzii nefavorabile pe Goodreads, şi înţeleg de ce oamenii aceia au scris ce au scris, dar... cartea nu e chiar atât de rea.De fapt, „Semnul” are câteva idei unice şi cred că unele ar arăta super într-un film (din câte am auzit, anul trecut au fost cumpărate drepturile de ecranizare de către David Films.)Cartea e un YA paranormal tipic. Tratează câteva probleme ale adolescenţilor precum drogurile, sexul, alcoolul, bătăuşii şi intimidanţii ş.a.m.d.Ca roman despre vampiri, e undeva între Academia Vampirilor, True Blood şi Twilight. N-avem ce să facem, pentru că vampirii au fost folosiţi şi refolosiţi de atât de mulţi autori că de-abia au mai rămas lucruri despre ei care să nu se regăsească într-o altă serie. Dar, aşa cum am scris mai sus, sunt câteva idei pe care eu, personal, nu le-am găsit în alte cărţi... sau cel puţin, nu în forma aceasta. Primul este semnul safiriu în formă de lună pe care orice vampir îl are pe frunte, şi care creşte odată cu dezvoltarea lor. Vampirismul este tratat ca o mutaţie genetică care poate apărea la oricine în timpul adolescenţei. În plus, aceşti tineri Însemnaţi trebuie să meargă la Casa Nopţii pentru a fi antrenaţi şi şcoliţi, şi nu toţi supravieţuiesc tranziţiei. Apoi o avem pe Nyx, zeiţa căreia i se închină vampirii şi care, evident, a ales-o pe Zoey, personajul principal, ca Preoteasa ei specială.Acţiunea cărţii, pe alocuri, e înceată, dar foarte interesantă spre final. E de fapt o lectură uşoară şi eu am terminat-o în două zile. Deşi nu merită mai mult de 3 flori de vanilie din 5, voi cumpăra următoarele volume din curiozitate, în cazul în care vor fi publicate tot în ediţie de chioşc. Dacă nu, poate le voi împrumuta de la prietenele mele (două au cărţile).

Originally posted on my blog."Pups in Tea Cups" initially caught my attention as it was free on Amazon a while ago. And since I am planning on having a cute little dog sometime in the future, I told myself it might be interesting to read.Now this book is actually a collection of stories of dogs that the author, being a veterinarian, has treated or adopted during her career.Some of them are very inspirational, funny and/or cute, but some I found boring and repetitive. The thing is that this book is a perfect choice for anyone who wants to own a little dog, as it opens up your eyes to certain things. McCray refers to this type of dog's behaviour as "littleness", which has both its positive and negative aspects. For instance, these dogs are usually very stubborn, require much attention and love, but can also bring miracles into the family. All in all, I really enjoyed this book and at least I know now what to expect when I finally get the dog of my dreams.

Originally posted on my blog: http://vanillamoon.wordpress.com/2012/11/16/reviewrecenzie-summer-night-witchling-trilogy-1-5-lizzy-ford/*Oh... my God! Now how am I supposed to patiently wait until the 23rd of November for the sequel?!*"Summer Night" is a novelette that introduces the second novel of the series, "Autumn Storm". It is a really welcome addition to the "Witchling Trilogy", as the first book ended in a HUGE cliffhanger. It picks up exactly from the point that "Dark Summer" ended, and it is written from the perspective of Beck and Rania.One of the book's main role (apart from creating a continuity between the two main novels of the series) is to shed some light on certain aspects. For instance, why Sams acted the way they did, or, more importantly, what actually happened to Summer.I am intrigued by the way the things are going and, if I thought before that the series was a little predictable... now I must admit that I haven't a clue where it is going... And this is a great plus.Before I didn't quite like Beck as a character, but now I can understand his way of thinking and acting and I don't blame him for considering himself guilty for all that happened, even though I would say he's mistaken to have this kind of feelings. It's also a little bit ironic how Rania, as she herself admitted, once Mistress of Night and very powerful, is now hopeless.I'm very enthusiastic right now and it's really hard not to spill out everything I read, but I am putting myself in your shoes and I know you don't want any spoilers that would ruin your discovery of the book's action. What I am going to say, however, is this: now that I read "Summer Night", I absolutely recommend you not to skip it, as it really contributes a lot to the whole development of the story._______________________*Oh… my God! Şi acum cum se presupune că mai pot aştepta liniştită până în 23 noiembrie continuarea seriei? *„Summer Night” este un mini-roman menit să facă legătura cu cel de-al doilea roman al seriei, „Autumn Storm”. E o adiţie bine-venită la trilogia Witchling, mai ales că primul volum ne-a lăsat în suspans la final. Continuă exact de unde s-a terminat „Dark Summer” şi este scris din perspectiva lui Beck şi a Raniei.Unul dintre rolurile principale ale acestei cărţi (în afară de crearea continuităţii între cele două volume principale ale seriei) este de a ne lumina în privinţa câtorva aspecte. De exemplu, de ce creaturile Sam s-au comportat aşa cum s-au comportat sau, mai important, ce s-a întâmplat de fapt cu Summer.Mă intrigă întorsătura pe care au luat-o lucrurile şi, dacă înainte mi s-a părut că serie e puţin previzibilă... acum recunosc că habar n-am ce urmează să se întâmple... Şi ăsta e un mare plus.Înainte nu prea mi-a plăcut Beck ca şi personaj, dar acum înţeleg delul în care gândeşte şi acţionează şi nu-l învinovăţesc pentru faptul că se consideră vinovat de cele ce s-au întâmplat, deşi aş zice că e greşit să aibe astfel de sentimente. E puţin ironic că Rania, aşa cum a admis chiar ea, odată Stăpână a Nopţii şi foarte puternică, e acum lipsită de speranţă.Sunt foarte entuziasmată momentan şi mi-e foarte greu să nu vă dezvălui tot ce am citit, dar mă pun în locul vostru şi ştiu că mie nu mi-ar plăcea să aflu lucruri care ar strica farmecul descoperirii acţiunii cărţii. Ce voi spune, însă, este asta: acum că am citit „Summer Night”, vă recomand din tot sufletul să nu săriţi peste acest mini-roman atunci când citiţi seria, pentru că are mare contribuiţie la dezvoltarea poveştii.

Mă simt nevoită să recunosc, cu regret, că aceasta este prima carte scrisă de Stephen King pe care am citit-o. Nu am cu ce să o compar, dar, din ce am citit, este diferită de ceea ce scrie el de obicei. King a scris această carte pentru fata lui, pe vremea aceea adolescentă, căreia nu-i plăceau romanele scrise de el.“Intr-o zi, m-am asezat la masa mea de lucru si am inceput sa scriu aceasta poveste. Cand am terminat-o, i-am dat manuscrisul lui Naomi care l-a luat cu o lipsa de entuziasm nedisimulata. Insa, foarte repede, a fost captivata de intriga. Ce bucurie sa o vad luandu-ma in brate si spunandu-mi ca singura ei dezamagire era ca povestea se terminase!” Stephen King“Intr-o zi, m-am asezat la masa mea de lucru si am inceput sa scriu aceasta poveste. Cand am terminat-o, i-am dat manuscrisul lui Naomi care l-a luat cu o lipsa de entuziasm nedisimulata. Insa, foarte repede, a fost captivata de intriga. Ce bucurie sa o vad luandu-ma in brate si spunandu-mi ca singura ei dezamagire era ca povestea se terminase!” Stephen King"Ochii dragonului" este ca un basm care nu se deosebeşte doar prin lungime, ci şi prin realismul cu care este tratat subiectul. Da, avem dragoni şi vrăjitori, dar sunt şi o grămadă de lecţii de viaţă.Regatul Delain e atât de vechi, încât nici istoricii nu-şi mai amintesc toate evenimentele care s-au petrecut până în prezent. Regele Roland, supranumit Cel Bun este un om foarte curajos, însă nu îl prea duce mintea. Vrăjitorul Flagg cel malefic este cel care conduce, de fapt, regatul. Acest lucru, însă, se schimbă, când Roland se căsătoreşte cu o femeie foarte bună la suflet şi înţeleaptă, pe nume Sasha, care moare după ce naşte al doilea băiat. Este ucisă, fireşte, de către Flagg, sătul de intervenţiile Sashei, care-i stricau planurile. Peter, fiul cel mare, este urmaşul de drept la tron. Însă Flagg îşi dă seama că Peter seamănă foarte mult cu mama lui şi că, dacă ar ajunge rege, pe acesta nu l-ar putea manipula. Ba mai mult, ar fi în pericol să fie exilat. Thomas, însă, e naiv ca tatăl lui şi, dacă ar ajunge el pe tron, atunci Flagg ar putea să aducă haos în regat. Aşa că Flagg concepe un plan malefic, prin care Peter e acuzat de uciderea lui Roland. Însă Peter e hotărât să trăiască şi să facă dreptate.Aşa cum se vede, povestea din "Ochii dragonului" este foarte complexă. Poate vă întrebaţi, aşa cum m-am întrebat şi eu, de unde provine titlul. Ochii dragonului sunt, de fapt, un element foarte important al poveştii, dar vă veţi da seama de acest lucru cam pe la jumătatea cărţii, moment în care vi se va părea că e foarte potrivit.Am menţionat înainte de lecţiile de viaţă şi învăţăturile pe care le putem extrage din lectura acestei cărţi. Acestea sunt evidente la începutul poveştii, când Sasha îi explică anumite lucruri lui Peter, folosindu-se de comparaţii mai uşor de înţeles pentru un copil. Apoi sunt binecunoscutele: binele învinge întotdeauna; după faptă şi răsplată; bunătatea e întodeauna răsplătită într-un fel sau altul; nu judeca lucrurile după aparenţă; nu fi prea încrezător în forţele tale ş.a.m.d.Este bine-venită intervenţia lui Stephen King, care, pe alocuri, ca un povestitor bun, explică modul în care gândesc personajele, ceea ce urmează să se întâmple - fără, însă, prea multe detalii (formulări de genul "Dar asta vă las pe voi să ghiciţi." "ne vom întoarce asupra acestui fapt mai târziu.") Mi s-a părut asemănător cu modul în care îmi povestea bunica atunci când eram mică. Doar că acum, poveştile acelea nu ar mai avea acelaşi farmec. Totuşi, "Ochii dragonului" este un corespondent al lor, în varianta pentru adolescenţi şi tineri.King ne arată când un personaj ia o decizie greşită şi ne face să fim nerăbdători să aflăm de ce şi cum. El pune fiecare personaj în parte într-o lumină mai bună, îşi exprimă impresia pe care i-o lasă, cum ar fi procedat în locul lor sau ne atrage atenţia asupra a ce s-ar fi întâmplat dacă aceştia ar fi luat o decizie diferită.Cred că această carte e o alegere bună în primul rând pentru copii, şi mai apoi pentru toţi cei care îşi amintesc cu drag de copilărie. Totuşi, vă atrag atenţia că are şi câteva porţiuni mai dure, aşa că aş trage o linie la cei sub 12 ani, cărora poate cartea le-ar părea înfricoşătoare.

Puţine cărţi sunt acelea care reuşesc să ne emoţioneze până la lacrimi. Puţine ne fac să uităm să respirăm atunci când „devorăm” cuvânt cu cuvânt pasajele, în dorinţa de a afla cât mai repede cu urmează să se întâmple. Puţine sunt cărţile care ne fac să iubim cu atâta putere chiar şi personajele secundare, încât la moartea lor să zăbovim asupra paginii, ca într-un moment de reculegere. Aceste senzaţii le-am trăit mai ales când eram mai mică, şi mi-au fost induse de serii precum Harry Potter sau Narnia. Când am început să citesc „Dragonul Maiestăţii Sale”, primul volum din Temeraire de Naomi Novik, nu ştiam că ţin în mână o astfel de carte. Am ştiut, de la început, fireşte, că avea să-mi placă, întrucât iubesc dragonii, dar nu am bănuit nicio clipă că avea să devină una din cărţile mele preferate.Laurence este căpitan britanic din Marina Regală, un om care şi-a trăit întreaga viaţă în stilul de viaţă tipic marinăresc. Totul se schimbă pentru el odată cu capturarea unei fregate franceze care avea la bord un imens ou de dragon chinezesc, destinat iniţial... celebrului Napoleon Bonaparte. Dragonul eclozează înainte de a ajunge la ţărm şi Laurence devine, fără voia lui, îmblânzitorul dragonului (pe care-l numeşte Temeraire), nevoit fiind să renunţe la viaţa ca marinar şi să se alăture ca aviator Forţelor Aeriene Britanice.Laurence este genul de personaj principal de care nu ai cum să nu te ataşezi. Ferm, onest, loial, politicos, se aşteaptă să găsească în Aviaţie aceeaşi atitudine de respect ca în Marină. Este de aşteptat că un om nu îşi poate schimba caracterul odată format, aşa că Laurence este iniţial consternat de lipsa de formalităţi şi de privirile reci ale aviatorilor. Acomodarea la noul stil de viaţă este grea, iar felul în care Laurence se străduieşte şi reuşeşte, într-o anumită măsură, să se schimbe, este foarte realist. Laurence trebuie să renunţe la multe lucruri din datoria pentru patrie (printre care şi promisiunea de căsătorie dintre el şi o domnişoară), iar demnitatea cu care o face este demnă de toată stima. El este compătimit de către foştii camarazi din Marină şi dispreţuit de către tată (care l-ar fi vrut preot) pentru acest sacrificiu pe care-l face, întrucât meseria de aviator presupune renunţarea la viaţa personală.Este remarcabilă inteligenţa de care dă dovadă Temeraire, încă de la ieşirea din ou. El este fluent în engleză, pe care a învăţat-o prin coaja de ou, cât timp s-a aflat la bordul navei britanice. De asemenea, Laurence îşi face obiceiul să-i citească cu fiecare ocazie. Tânărul dragon este însetat de cunoştinţe, specia din care face parte fiind apreciată mai degrabă prin inteligenţă, decât pentru abilitatea de luptă. L-aş putea asemăna unui copil, mereu punând întrebări, mereu dornic de joacă. Cu toate acestea, el este foarte matur, şi după numai câteva luni, reuşeşte să-l „citească” pe Laurence şi chiar îi dă sfaturi.Cele ce fac cartea asta cu adevărat impresionantă sunt câteva concepte pe care eu, una, nu le-am regăsit în alte cărţi cu dragoni, deşi ele sunt foarte logice şi mi se pare curios că nu au fost folosite până acum. În primul rând, Naomi face un adevărat exerciţiu de imaginaţie, inventând specii de dragoni specifice fiecărei regiuni. Ba chiar anexează fragmente din lucrări despre dragoni şi evoluţia lor ca specii (cu încrucişările dintre ei care au dus la formarea altor specii) la finalul cărţii. Apoi, ştim cu toţii că dragonii se caracterizează prin abilitatea de a scuipa flăcări şi prin mărimea lor. Naomi scapă de aceste clişee şi dă doar anumitor specii abilităţi speciale (printre care şi cea de scuipat flăcări), specificând şi care specii sunt de talie medie, mică sau care dragoni sunt de categorie grea. Şi încă un lucru remarcabil: din moment ce dragonii sunt atât de mari, de ce nu ar avea mai mulţi călăreţi? Naomi transformă clasicul dragon într-un echivalent al avionului de luptă. Astfel, lupta pe dragoni devine o activitate în echipă, în care fiecare are rolul său. Pe gâtul dragonului „tronează” îmblânzitorul acestuia, iar sub burta dragonului există un fel de cort cu muniţie, echipajul din aer fiind atârnat de un fel de corzi.Naomi Novik încearcă ceva dificil, dar care îi iese în mod uimitor, făcând cartea asta şi mai extraordinară: rescrie istoria războaielor napoleoniene, folosindu-se de conceptul dragonilor.Îmi este dificil să descriu în cuvinte cât de palpitantă a fost cartea şi cu câtă poftă am citit fiecare cuvinţel scris. Avem parte de atâtea surprize plăcute, iar lumea aviatorilor este descrisă cu atâta lux de amănunte, şi este atât de credibilă, încât mi-am dorit din tot sufletul ca toate să se fi întâmplat chiar aşa.Faptul că mă aşteaptă încă şase astfel de volume să le citesc, dintre care cel mai nou fiind publicat anul acesta, este o mare bucurie şi uşurare pentru sufletul meu de pasionată fantasy.Dacă nu aţi pus mâna niciodată pe această carte şi nici nu aveţi de gând, vă anunţ cu toată sinceritatea că pierdeţi ceva extraordinar, de deosebit, cum rar mai găseşti în zilele noastre, când fiecare idee care prinde la public este folosită iar şi iar, ca o reţetă de bucătărie. Aşadar, daţi fuguţa la librărie sau bibliotecă şi citiţi-o!

English review, followed by the Romanian translation of the review (Recenzie în engleză, urmată de traducerea în română a recenziei)I received this book through Goodreads' First Reads giveaways. This is no way affects my review."A Little Bit Lucid" is a collection of short stories which have one thing in common: nothing is what it seems. While some of the stories are truly original and thought-provoking, I felt that others were a little bit boring and/or unfinished.While reading these stories, I realized that every single detail was very important, as it could be the key to solving the mysteries.In the next lines, I will write about the stories that I particularly liked.Follow Me is the first story in this book and the one who opened my appetite for more, who made me realize that this book may be better than I expected. It follows an average forty-something man called Paul, who is fatter than he wants and who has a mole on his cheek. The story starts with Paul admiring a woman with whom he knows he has no chances because of his looks. He then thinks of losing some weight and getting his mole removed. He is a normal person who has never made a crime in his life, so he is very surprised and scared when a surveillance drone, which seems to be very expensive and of the latest technology, starts following him everywhere he goes. What happens after that is something unexpected that really makes you curious about the rest of the stories. The moral of this story is to accept yourself as you are.The next story in the book is called A New World, and it shows a different perspective on the matter of conquistadores. This time, instead of dealing with primitive natives, the Spanish will have to fight against very strong, intelligent Inca. They capture two of the Spanish soldiers and force them to share their knowledge, thus no longer being afraid of the sound of firing guns and developing a special military strategy and weapons, perfect to defeat the Spanish army.I particularly enjoyed Patient No. 9. It is the story of a man who lives in a mental institution. The title of the story is the nickname the man is given, even though he is not really the ninth patient, but only stays in room number 9. He is a very strange case, as his doctor doesn’t know very much about why he is there. The doctor develops an interest in the patient when the man makes a remark about some cockroaches, claiming that he was the one who designed them. The man’s story sounds really crazy, but the amount of details he gives to support the theory is very impressive. I can’t give you any more information about this story as it would really spoil it if you are planning to read it. But I’m guessing you have a little clue.The forth story, Truth Be Told is about a man that wakes up one day with the impossibility of telling lies. It really gets problematic once he starts saying out loud what he really thinks, especially at his workplace, with a very attractive boss... I found this story to be particularly funny, and very clever at the end, when you find out about how this situation occurred.A Question of Timing tells the story of a man named Alain, who is the leader of a project that includes the excavation of an African region, very close to a tribe – the Mojulu. Everything gets very mysterious when he finds a statue of a camel, which seems to be made of titanium. But how could it be, since the tribe seems to be so primitive? This story is also one I liked very much, as the ideas I found within it intrigued me.The last stories were not as good as the first ones, in my opinion, as some stopped very suddenly, giving the impression of being unfinished, and others seemed to have no point, or any original element.For Sale is your typical man-talks-with-lady-that-turns-out-to-be-a-ghost story.A Little Bit Lucid, which gives the title of the book, bored me out of my mind, as it is very slow, even though the idea that started it had potential. A man wakes up to find that all the people in the city are dead, and he is the only one alive. Oh, and the animals seem to be unaffected. And he, obviously, is trying to find out if there are others unaffected out there too...Of Kings and Dragons revolves around the idea of a kingdom where dragons live. However, they are poisonous beasts, and one king captures a dragon in hopes of ending the war, destroying an entire city in order to make his enemies fear him. The main idea that I “extracted” from this story is that a dragon cannot be tamed, and I would have liked the story more if it hadn’t been rushed.A Refreshing Coolness is more interesting, and I liked it most from the last stories. It revolves around a man that tries to kill himself in a unique way, at a specific date, but fate has other plans for him and he ends up wishing to survive.Long Way Home is the last story and it is about a couple that is cast away on an island in the middle of the Pacific. There, they find a man that has been living there for seven years, as a punishment for committing a crime involving money. The end of the story was hilarious and I couldn’t help smiling.All in all, this book is an interesting one, which makes you question the way you think about certain things. I recommend it to open-minded people, or those who like to be surprised.______________________________________Am primit acestă carte prin intermediul concursurilor de pe Goodreads. Acest lucru nu influenţează în niciun fel recenzia mea.„A Little Bit Lucid” este o colecţie de scurte poveşti care au un lucru în comun: nimic nu e ceea ce pare. În timp ce unele poveşti sunt cu adevărat originale şi te pun pe gânduri, am simţit că altele erau puţin plictisitoare şi/sau neterminate.Citind aceste poveşti, am realizat că fiecare detaliu este important, întrucât poate fi cheia rezolvării misterelor.În următoarele rânduri, voi scrie despre poveştile care mi-au plăcut în mod special.Follow Me este prima poveste din carte şi e cea care mi-a deschis apetitul, care m-a făcut să-mi dau seama că această carte e mai bună decât mă aşteptam. Ea urmăreşte un individ de patruzeci şi ceva de ani pe nume Paul, care e mai gras decât şi-ar dori şi care are un neg pe un obraz. Povestea începe când Paul admiră o femeie cu care ştie că nu are şanse din cauza aspectului său fizic. Apoi se gândeşte să slăbească şi să-şi opereze negul. El e o persoană normală şi nu a făcut nicio crimă în viaţa lui, aşa că e surprins şi speriat când un dispozitiv de supraveghere foarte scump, de ultimă tehnologie, începe să-l urmărească peste tot. Ce se întâmplă apoi e neaşteptat, şi te face curios în legătură cu următoarele poveşti. Morala acesteia este să te accepţi aşa cum eşti tu.Următoarea poveste din carte se numeşte A New World, şi are o perspectivă diferită referitoare la subiectul conchistadorilor. De data, în loc să aibă de-a face cu native încuiaţi la minte, spaniolii sunt nevoiţi să lupte împotriva unor incaşi puternici şi inteligenţi. Aceştia capturează doi soldaţi spanioli şi îi forţează să-şi împărtăşească cunoştinţele, astfel ei nu se mai tem de sunetul focurilor de armă şi dezvoltă o strategie militară şi nişte arme special, perfecte pentru a învinge armata spaniolă.Mi-a plăcut mai ales Patient No. 9. E povestea unui bărbat dintr-o instituţie pentru cei cu boli mintale. Titlul poveştii este porecla dată bărbatului, care nu este de fapt al nouălea pacient, cid oar stă în camera numărul nouă. El este un caz foarte ciudat, doctoral său neştiind prea multe despre motivul pentru care e acolo. Doctorul devine interest de pacient când pacientul face o remarcă despre nişte gândaci, pretinzând că el i-a creat. Povestea bărbatului pare nebunească, dar cantitatea de detalii pe care o dă în sprijinul teoriei lui este impresionantă. Nu vă pot da mai multe detalii, ca să nu stric farmecul poveştii, în cazul în care o veţi citi. Dar bănuiesc că aveţi o mică idée despre ce se întâmplă.A patra poveste, Truth Be Told este despre un bărbat care se trezeşte într-o zi cu imposibilitatea de a minţi. Devine o adevărată problem când începe să spună cu voce tare tot ceea ce gândeşte, mai ales la locul de muncă, cu o şefă foarte atrăgătoare... Povestea asta mi s-a părut foarte amuzantă, şi foarte inteligentă la final, când aflăm cum s-a ajuns la această situaţie.A Question of Timing spune povestea unui bărbat pe nume Alain, care e liderul unui proiect care include excavarea unei regiuni africane, unde trăieşte un trib – Mojulu. Totul devine foarte misterios când el găseşte o statuetă a unei cămile, care pare făcută din titan. Dar cum se poate asta, când tribul pare atât de primitiv? Această poveste mi-a plăcut tare mult, întrucât ideile pe care le-am regăsit în ea m-au intrigat.Ultimele poveşti din carte nu snt atât de bune ca primele, în opinia mea, întrucât unele se termină brusc, dând impresia de a fi neterminate, iar altele pare să nu aibă vreun scop anume, sau vreun element original.For Sale e povestea tipică bărbatul-vorbeşte-cu-o-femeie-care-se-dovedeşte-a-fi-fantomă.A Little Bit Lucid, care dă titlul cărţii, m-a plictisit de moarte, fiind foarte lentă, deşi ideea de la care s-a pornit avea potenţial. Un bărbat se trezeşte că toţi oamenii din oraş sunt morţi, iar el e singurul viu. Ah, şi animalele par neafectate. Şi, evident, încearcă să afle dacă mai sunt şi alţii ca el...Of Kings and Dragons are ca idée central un regat în care trăiesc dragoni. Însă ei sunt bestii otrăvitoare, iar un rege capturează un dragon ca să-şi facă inamicii să se teamă de el. Ideea principală care reiese din poveste e aceea că un dragon nu poate fi îmblânzit, şi mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu ar fi fost grăbită.A Refreshing Coolness e mai interesantă, şi mi-a plăcut cel mai mult dintre ultimele poveşti. Este vorba despre un bărbat care încearcă să se sinucidă într-un mod unic, la o anumită dată, dar destinul are alte planuri pentru el şi ajunge până la urmă să-şi dorească să supravieţuiască.Long Way Home e ultima poveste şi este despre un cuplu care naufragiază pe o insulă din mijlocul Pacificului. Acolo găsesc un bărbat care se află de şapte ani pe insulă, ca pedeapsă pentru comiterea unei infracţiuni legată de bani. Sfârşitul poveştii e hilar, şi nu m-am putut abţine să zâmbesc.În mare, cartea e interesantă şi te face să te îndoieşti de modul în care gândeşti despre anumite lucruri. O recomand celor deschişi la minte, sau celor cărora le place să fie surprinşi.

Confucius Cat Says is a collection of quotes and definitions modified so as to look like they are said from the perspective of a cat.Some of them were really clever and funny, some just felt forced.The book as a whole didn't have much sense or I just couldn't find the point of it. This could have been so much better if it actually had a plot and continuity.I can't say it was horrible either, but I wouldn't recommend this to anyone. Ok, maybe just to those crazy-cat-lovers out there who would find adorable and/or hilarious anything related to cats.I'm glad I got it free from Amazon, otherwise I would be a little pissed off...

English review followed by Romanian translation of the review. - Recenzia în engleză e urmată de traducerea ei în română."Trapped on an island off the coast of Maine, the people of Hopeless find life a little darker and more dangerous with every day that passes. The number of orphans rises continually, but who can say what happens to their parents? Plenty of the bodies are never found. This is not the stuff of happy, careless childhoods, it is instead fertile ground for personal demons.In Hopeless, the demons are not always abstract concepts. Some of them have very real teeth, and very real horns."Despite this description and what I am going to write, the story isn't all about demons, monsters and evil, but more about promoting values like courage, trust and compassion.Salamandra is a girl gifted with magic, whose soul is very sad because she is liked by nobody around her. "My mother wants to drink me." she says nonchálantly about the woman that killed her brother. (Her father conjures demons.) Annamarie Nightshade finds the scared girl, who is hidding behind the furniture of her home, and takes her from home to an orphanage. She there encounters the same problem - no one wants to be her friend, except a mysterious mean blonde girl who seems to find great pleasure in Salamandra's suffering.The only confort she finds is in a baby crow that has fallen out of its nest. It is great how a person that has not known love from her family can be so compassionate towards something so little and fragile! For me, Salamandra was a very intriguing character that continuously amazed me through her actions. She demonstrates a lot of bravery by trying to face evil and, despite having so little, she is willing to give it all up for the sake of another. One of my favourite moments is when, on being named a "witch", she stumblingly replies "I'm not a witch, I'm a... a... something else".The dialogue flowed nicely, the gothic-style illustrations were amazing with their colour tones, and, though simple, the character design suited the story very well.I would have liked this graphic novel to have been a little longer, but this series has great potential and I am looking forward to the next issues. I definitely recommend this to any gothic/graphic novel lovers.*I received an e-book copy of this book from NetGalley._________________________________________"Blocaţi pe o insulă din apropierea statului Maine, oamenii din Hopeless au vieţi din ce în ce mai periculoase şi mai întunecate cu fiecare zi care trece. Numărul orfanilor creşte continuu, dar cine poate spune ce se întâmplă cu părinţii lor? Multe trupuri nu mai sunt găsite. Nu e loc pentru copilării fericite, lipsite de griji, ci e un "teren fertil" pentru demonii personali. În Hopeless, demonii nu sunt mereu concepte abstracte. Unii dintre ei au dinţi şi coarne foarte reale." (traducere neoficială)În ciuda acestei descrieri şi a celor scrise de mine în continuare, acest roman nu e doar despre monştri, demoni şi rău, ci se concentrează mai mult pe promovarea valorilor precum curajul, încrederea şi compasiunea.Salamandra e o fată ce are darul magiei, al cărei suflet e foarte trist deoarece nu o place nimeni din jurul ei. "Mama mea vrea să mă înghită" spune ea cu nonşalanţă despre femeia care i-a ucis fratele. (Tatăl ei invocă demoni.) Annamare Nightshade găseşte fata speriată, care se ascunde în spatele mobilei din casă, şi o duce la un orfelinat. Acolo se înfruntă cu aceeaşi problemă - nimeni nu vrea să-i fie prieten, cu excepţia unei blonde rele şi misterioase care pare să găsească satisfacţie în suferinţa Salamandrei.Singura alinare pe care o găseşte e într-un pui de cioară care a căzut din cuib. E grozav cum o persoană care nu a cunoscut iubire din partea familiei poate avea compasiune pentru o fiinţă atât de mică şi fragilă! Salamandra mi s-a părut a fi un personaj foarte interesant, care m-a uimit neîncetat cu acţiunile ei. Dă dovadă de mult curaj înfruntând demonii şi, deşi are foarte puţine lucruri, e dispusă să renunţe la toate pentru binele altuia. Unul din momentele mele preferate e când, numită "vrăjitoare", ea răspunde ezitând "Nu sunt vrăjitoare, sunt o... o... altceva."Dialogul curge uşor, ilustraţiile în stil gotic sunt uimitoare prin tonurile de culori şi, deşi simplu, designul personajelor se potriveşte foarte bine cu povestea.Mi-ar fi plăcut ca acest roman grafic să fie puţin mai lung, dar această serie are un mare potenţial şi de-abia aştept numerele următoare. Recomand această carte tuturor iubitorilor stilului gotic şi al romanelor grafice.*Am primit o copie electronică a acestei copii de pe NetGalley.

English review, followed by the Romanian translation of the review (Recenzie în engleză, urmată de traducerea în română a recenziei)I received a paperback copy of this book from the author. Special thanks go to Jesabella, who hosted a giveaway for this book. Withouth her blog post, I wouldn't have discovered this great series!Summer is a sixteen-year-old orphan girl, who has been sent from school to school in the latest years. The reason - wherever she goes, bad things start happening. However, this new boarding school she has been sent to seems to be the perfect place for her. She discovers that she is a witchling and her elements are air and earth. She finally makes a friend and falls in love with Decker - a Dark student who has a Light twin. But will these all last forever?The magic system is a little odd and could have been better explained and detailed. There are Light witchlings and Dark witchlings. It appears that neither are fully Light, nor fully Dark, and one cannot live without the other or the balance would be destroyed, a concept that I loved. There are 3 Light Laws and 3 Dark Laws. Decker is destined to become Master of Night and Fire, and Beck, the twin, the Master of Light - those who are supposed to ensure the laws are not being broken. Each witchling has an element, some have two, very rarely three. These elements are: water, fire, earth, air and spirit.Summer is a very interesting character. She is as kind as a caring mother, but, as expected, she is hesitant to open up to those around here, always afraid that she will be sent away, to another school, as she always is. Being rather naive, she can't see when someone is just pretending to be nice to her (as Dawn is), oblivious to the dangers she is exposing herself to. She also finds problems in accepting magic as a part of her and unleashing her powers. I found it a little bit silly that she fears Decker is an evil person just because he is a Dark student, but I suppose this is only natural as nobody seems to be willing to explain everything properly to her.Lizzy describes her characters very well, a quality which not many young adult novels have. I could really picture each and every one of them, from the minion, dark-haired, big-chested Summer to the yeti-like Sam, the creature that lives in the forest and is some kind of balance keeper if I understood correctly. Their clothes, behaviour, attitude and lifestyles are very realistic.Reading this book made me flip pages after pages, and even at the slow parts, I couldn't wait to see what was going to happen. I was very enthusiastic whenever I had a little free time to read, very eager to finish it. Now that I did, I am very anxious for the second novel, which will hopefully be released this autumn. The ending has a HUGE cliffhanger, so I will have to try very hard to forget about it as soon as I can, otherwise I will often find myself looking for news about its release on the internet.I give this book four vanilla flowers out of five, as it had its flaws, but I definitely recommend it to any magic/YA/paranormal romance lovers out there.______________________________________________Am primit o copie cu copertă necartonată a acestei cărţi de la autoare. Mulţumiri speciale merg la Jesabella, care a ţinut un concurs pentru această carte. Fără articolul ei pe blog, nu aş fi descoperit această serie grozavă!Summer este o fată orfană de şaisprezece ani, care a fost mutată în şcoală după şcoală în ultimii ani. Motivul - oriunde merge, se întâmplă lucruri rele. Cu toate aceasta, noua şcoală cu internat unde este trimisă pare a fi locul perfect pentru ea. Summer descoperă că e o vrăjitoare şi că elementele ei sunt aerul şi pământul. În sfârşit îşi face o prietenă şi se îndrăgosteşte de Decker - un student al Întunericului, care are un geamăn al Luminii. Dar vor dura toate astea o veşnicie?Sistemul magic este puţin mai ciudat şi ar fi putut fi explicat şi detaliat mai bine. Există vrăjitori ai Întunericului şi vrăjitori ai Luminii. Se pare că niciunii nu sunt în totalitate buni sau răi, şi nu pot exista unii fără alţii, altfel echilibrul ar fi distrus, concept ce mie mi-a plăcut. Există trei legi ale luminii, şi trei ale întunericului. Decker e destinat să devină Maestru al Nopţii şi a Focului, iar Beck, geamănul, Maestru al Luminii - cei care trebuie să se asigure că legile nu sunt încălcate. Fiecare vrăjitor are un element, unii au două, foarte rar trei. Aceste elemente sunt apa, focul, pământul, aerul şi spiritul.Summer e un personaj foarte interesant. E bună ca pâinea caldă, dar, cum e de aşteptat, ezită în a-şi deschide sufletul faţă de alţii, mereu temându-se că va fi trimisă la o altă şcoală, aşa cum se întâmplă de fiecare dată. Fiind destul de naivă, ea nu-şi dă seama când cineva doar se preface că e drăguţ cu ea (aşa cum face Dawn), nu vede pericolele la care se expune. Are, de asemenea, probleme în a accepta magia ca parte din ea şi a-şi elibera puterile. Mi s-a părut puţin prostească teama ei că Decker e malefic doar pentru că e student al Întunericului, dar presupun că asta e normal din moment ce nimeni nu are voinţa de a-i explica totul cum trebuie.Lizzy îşi descrie personajele foarte bine, o calitate pe care nu multe romane pentru adolescenţi o au. Am putut să vizualizez cum arată fiecare dintre ei, de la Summer cea minionă cu părul închis la culoare şi cu pieptul mare, la Sam cel-ca-un-yeti, creatura care locuieşte în pădure şi care e un fel de gardian al echilibrului, dacă am înţeles eu bine. Hainele, comportamentul, atitudinea şi stilul de viaţă al personajelor sunt foarte realiste.Această carte m-a făcut să întorc filă după filă, şi, chiar şi în părţile mai lente, de-abia aşteptam să văd ce urma să se întâmple. Am fost foarte entuziasmată de fiecare dată când am avut timp de citit, foarte nerăbdătoare să o termin. Acum că am terminat-o, de-abia aştept al doilea roman, care, să sperăm, va apărea în această toamnă. Sfârşitul e PLIN de suspans, aşa că voi încerca din greu să uit despre asta cât de repede pot, altfel mă voi trezi căutând des pe internet noutăţi despre lansarea cărţii.Îi dau patru flori de vanilie din cinci acestei cărţi, fiindcă a avut scăpările ei, dar o recomand cu siguranţă tuturor iubitorilor de magie/YA/romane de dragoste paranormale.

Dintotdeauna mi-au plăcut romanele poliţiste, mai ales cele ale Agathei Christie. Aşa se face că m-am înscris pe un blog la un concurs Agatha Christie şi am câştigat romanul "Elefanţii nu uită niciodată", de care m-am apucat de îndată şi l-am şi terminat de citit în scurt timp. Cu această ocazie, îi mulţumesc din nou Colecţionarului pentru carte.Misterul pe care Poirot trebuie să-l desluşească de data aceasta e cel puţin ciudat. În urmă cu peste zece ani, un cuplu, soţ şi soţie, despre care se credea că erau fericiţi şi sănătoşi, au fost găsiţi morţi, amândoi împuşcaţi în cap. Negăsindu-se nicio altă explicaţie la vremea aceea, poliţiştii au declarat-o dublă sinucidere. Fata cuplului doreşte acum să se căsătorească, însă mama fericitului băiat nu este de acord cu această căsătorie, motivând tragedia. Pentru a-şi convinge băiatul, femeia apelează la doamna Oliver, naşa fetei, totodată scriitoare cunoscută de romane poliţiste. Intrigată, aceasta refuză în sinea ei să-şi descoasă fina în legătură cu trecutul, dar curiozitatea începe să o macine şi cere ajutorul prietenului ei, Hercule Poirot. Ca să ajute la investigaţie, doamna Oliver porneşte în căutare de "elefanţi", persoane care ar putea să-şi aducă aminte ceva despre familie şi ce ar fi putut duce la tragedie.Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult vânătoarea asta de elefanţi. E interesant cum lumea îşi aminteşte anumite lucruri, eronate sau nu, şi cât de mult pot ajuta acestea, puse cap la cap, în rezolvarea unui puzzle. Poirot se dovedeşte şi de data asta foarte inteligent în aşezarea pieselor la locul lor, şi mi-a făcut plăcere să descopăr ce s-a întâmplat cu adevărat înainte să fie oferită rezolvarea de către belgian. Şi ce bucurie este în suflet atunci când afli că ai avut dreptate!Mi-a plăcut mult ideea aceasta, a rezolvării unei enigme ce s-a petrecut în trecut, deşi înţeleg că nu este primul roman în care Agatha Christie o foloseşte, ea fiind prezentă şi în "Cei cinci purceluşi", pe care nu am citit-o încă. Doamna Oliver este şi ea un personaj foarte plăcut şi interesant, mi-a făcut mare plăcere să pornesc în "aventură" alături de ea. Nădăjduiesc să o reîntâlnesc şi în alte romane semnate de A. Christie.Şi probabil că vă întrebaţi de ce numai patru flori de vanilie... Răspunsul e simplu: repetitivitatea dată de, în mare, aceleaşi întrebări/răspunsuri pe care le citim cu ocazia "interogării" fiecărui elefant în parte. În afară de asta, cartea e excelentă! O recomand tuturor iubitorilor genului poliţist.

I received a signed by author copy of this book through Goodreads' giveaways, but this doesn't affect my review.Hattori Hachi's adventures continue, even more dangerous than before. More secrets will be revealed, and I, for one, was very excited to see what was going to happen when I started it. The book landed somewhere between 3 and 4 vanilla flowers, but I am going to round it up to 4.In this second book of the series, we learn a little more about how the ninjutsu world is organised. I found it very cool that each ninja who was assigned to do something didn't know anything else about the mission, so as information not to be tortured out of him or her. This made it even more amazing when all the puzzle pieces were there and I could understand everything.Hachi will have to fight Raven and the rest of the Kataki in their new secret base - an abandoned castle in Kielder. Her mission is to find out whatever they are planning and stop them. But that is a pretty hard thing to do when she and her friends are kept prisoners there, not knowing where Yazuki and Chiyoko might be.Hachi is a little braver and smarter than in the prequel, and it made me happy to see that she developped pretty much as a character. She is more secure in her moves, and the fighting scenes are even better described. I could actually visualise all their moves... and I can say that the outcome was pretty cool.Yazuki is only present in the book at the beggining and end, a fact that dissapointed me as she was and is my favourite character. However, not knowing whether Toby is on the good or the bad side, and Neena's aces up her sleeve made up for that. And did I mention how much I adore Bushi and Akira, the ninja-trained rats? I must admit, it is be pretty nice to have such smart pets on your side!I must say I LOVE the location where the action takes place. Kielder is very well described and I could tell that Jane "made her homework" when she visited it. I could clearly picture everything, and, on a first look on some images on the web, it is exactly as I have seen it. And now I have one more place I want to visit in the future. The book ends with the promise of a trip to Japan, which makes me very keen on starting the third book soon.I recommend this book to all martial arts and Japan lovers, both girls and boys, and to all the people who like children and YA novels.____________________________________________________Am primis o copie semnată de autor a acestei cărţi, prin intermediul concursurilor de pe Goodreads, dar asta nu îmi afectează recenzia în niciun fel.Aventurile lui Hattori Hachi continuă, şi mai periculoase decât înainte. Mai multe secrete vor fi dezvăluite, iar eu una am fost foarte entuziasmată să văd ce urma să se întâmple atunci când am început-o. Cartea merită undeva între 3 şi 4 flori de vanilie, dar voi rotunji nota spre 4.În acest al doilea volum al seriei, aflăm mai multe despre organizarea lumii ninjutsu. Mi s-a părut grozav faptul că fiecare ninja care primeşte misiunea de a face ceva nu ştie nimic altceva în afară de ce are de făcut, pentru ca să nu dezvălui nimic dacă e torturat. Şi acest lucru a făcut să fie şi mai uimitor momentul în care s-au adunat toate piesele de puzzle şi am înţeles totul.Hachi va trebui să se lupte cu Corbul şi restul grupării Kataki în noua lor bază secretă - un castel abandonat din Kielder. Misiunea ei este să afle ce plănuiesc aceştia şi să îi oprească. Dar asta e destul de greu când ea şi prietenii ei sunt capturaţi, fără să ştie unde ar putea fi Yazuki şi Chiyoko.Hachi e mai curajoasă şi mai isteaţă decât în prima carte, şi am fost fericită să văd că a evoluat destul de mult ca personaj. E mai sigură în mişcări, iar scenele de bătaie sunt şi mai bine descrise. Am reuşit să vizualizez mişcările personajelor ... şi pot să spun că rezultatul a fost destul de tare.Yazuki e prezenză doar la începutul şi sfârşitul cărţii, lucru ce m-a dezamăgit, întrucât ea era şi este personajul meu preferat. Însă faptul că nu ştiam dacă Toby e de partea bună sau rea şi aşii din mâneca lui Neena au compensat pentru asta. Şi am menţionat cât de mult îi ador pe Bushi şi Akira, şoriceii ninja dresaţi? Trebuie să recunosc că e destul de drăguţ să ai aşa animăluţe deştepte de partea ta!Trebuie să vă spun că ADOR locaţia unde se petrece acţiunea. Kielder e foarte bine descris şi mi-am dat seama că Jane "şi-a făcut temele" când l-a vizitat. Am reuşit să îmi imaginez totul, şi, când am văzut câteva poze pe internet, a fost aşa cum mi l-am imaginat. Şi acum mai am un loc pe care vreau să-l vizitez cândva. Cartea se termină cu promisiunea unei călătorii în Japonia, ceea ce mă face să îmi doresc să încep a treia carte cât de curând.Recomand această carte tuturor iubitorilor Japoniei şi ale artelor marţiale, atât fete, cât şi băieţi, şi tuturor persoanelor cărora le plac romanele pentru copii şi tineri.

Originally published on my blog:http://vanillamoonblog.com/2013/01/26/mini-review-unitedstatesofair/I won this book thanks to Goodreads First Reads Giveaways. Unfortunately, I couldn't enjoy it at all.I wasn't even the slightest bit amused by the jokes in this book. It was way too exaggerated for my taste and as much as I hate not finishing books, I was so annoyed after 100 pages that I had to drop it. I honestly don't know how I managed to get that far. I thought it might get better, but instead it only got worse and worse.I am grateful for receiving the book, don't get me wrong, but that can't make me suddenly ignore all the bad things about it, from the shit jokes (literally and figuratively) to the impossible plot. It is so much different from what the book description makes you believe it is...

When I first read the description of "The Revenge of the Praying Mantis" by Jane Prowse, I thought the book would be a fun read and I added on my "to read" list. Soon after that, Jane announced me that her book is free to download on the series' site, and I jumped at the opportunity. Little did I know then how great the book would be, or that, in the next morning, I would win the second novel through Goodreads giveaways. As soon as I finished the book that I had been reading then, I started this first novel of Hattori Hachi's adventures and I was immediately hooked by the action.I absolutely LOVE Asia, especially Japan, so I was thrilled to learn that Hattie, the protagonist, was half Japanese, and a big part of the book is based on Japanese culture and history. She could be a teenage girl like any other, but not with her mother secretly training her to be a ninja, testing how much she can hold her breath underwater, making her walk on thin surfaces at big heights and so on. But this so-called "little game" of theirs gets dangerous when her mother, Chiyoko, suddenly dissappears, and Hattie has to find out what happened to her, and figure out how to save her. She will discover who she and her mother really are, and learn how to be a ninja and fight, before the Kataki, lead by the Praying Mantis find and destroy her.Hattie/Hachi was my favourite character, and not because she is the main one. I found her to be a very strong girl, despite her age, and her personality is  credible. She has moments when she is scared, and lost, like any child would be in that situation, but she is trying to overcome her fear and do what is best to save her mother. She is very loyal to her friends, and expects them to act the same.Yazuki is a very interesting character too. Pretending to be just an old laundry lady, she is in fact the person who will train Hachi in ninjutsu. She is a true master of disguise, and will teach Hachi very valuable lessons, which can aply in both ninja and normal life. Some of these are widely known, some you will read for the first time..."Anything can be a weapon in imaginative hands.""When all else fails, when you hit a brick wall, let the enemy reveal themselves by giving them what they're looking for.""Knowing when to leave requires training."An idea that especially intrigues me is that anyone has an animus, a spirit that defines one as a person. '"But it can also mean “animosity” which is why the animal shadows only usually come out in confrontational situations. For centuries, Ninja have looked to the earth for inspiration in ways to live and fight. This is why you see us all giving off animal shadows. We each study the species that mean most to us. We each have an “Animus” that is unique...'"But strength is not what matters in the ninja world. You can be a weak fighter and defeat your enemy if you are smart enough."Think about Praying Mantis. The deadliest ninja predator. Why isn't his animus a lion or a polar bear - two of the most successful killing machines in the animal kingdom? The answer is that these animals would not be right for him. Think how a praying mantis is invisible on a leaf, how they are carnivores who will devour their own species. The female will even eat her own partner once they've mated and, as hatchlings, their first meal is often one of their own siblings. These are the things that matter to Praying Mantis - and if you study his attributes, they are elements that will help you defeat him."But don't think this book was all about fighting and life lessons! It's also a book about friendship, altruism, family and trust. Mad Dog is a character that will spice things up a little during Hachi's training. He is an orphan boy wrongly believed to have been involved in Chiyoko's dissappearence, and who is hiding in Yazuki's dojo and training to be a ninja too. Despite being not as skilled as Hachi, and having lots of invisible barriers to overcome, such as his fear of water and rats, he is determined to protect her at all cost. There's even a little bit of romance between them at the end, which makes me very curious how things will develop in the next novels.All in all, I recommend this book to all of my reading friends, young adult lovers or not. You will find this book to be a little atypical for the YA genre, and in a good way.P.S.: The book can be downloaded for free, on the series' site, here._____________________________________________Când am citit prima dată descrierea cărţii "The Revenge of the Praying Mantis" (Răzbunarea călugăriţei) de Jane Prowse, m-am gândit că ar fi o lectură plăcută şi am adăugat-o în lista de cărţi pe care doream să le citesc. Curând după aceea, Jane m-a anunţat că pot să descarc gratuit cartea de pe site-ul seriei, aşa că nu am ratat oportunitatea. Nu ştiam eu pe atunci cât de grozavă era cartea, sau că, în dimineaţa următoare, voi câştiga cel de-al doilea volum, prin intermediul concursurilor de pe Goodreads. Imediat ce am terminat cartea pe care o citeam pe atunci, am început primul volum din aventurile lui Hattori Hachi şi acţiunea m-a captivat imediat.Pur şi simplu ADOR Asia, mai ales Japonia, aşa că am fost încântată să aflu că Hattie, protagonista, e pe jumătate japoneză, şi că mare parte din carte e bazată pe cultura şi istoria Japoniei. Ea ar putea fi o adolescentă ca oricare alta, dar nu când mama ei o antrenează în secret să fie ninja, testând cât de mult timp îşi poate ţine respiraţia sub apă, făcând-o să meargă pe suprafeţe înguste la mari înălţimi şi aşa mai departe. Dar acest aşa-zis "joc" al lor devine periculor când mama ei, Chiyoko, dispare dintr-o dată, iar Hattie trebuie să afle ce i s-a întâmplat şi să-şi dea seama cum să o salveze. Va descoperi cine sunt ea şi mama ei cu adevărat şi va învăţa cum să fie ninja şi să lupte înainte ca gruparea Kataki, condusă de Călugăriţă, să o găsească şi să o distrugă.Hattie/Hachi este personajul meu preferat, şi nu pentru că e cel principal. Mi s-a părut o fată foarte puternică, în ciuda vârstei ei, iar personalitatea pe care o are e credibilă. Are momente în care îi este frică şi se simte pierdută, cum ar fi orice copil în situaţia ei, dar încearcă să-şi învingă teama şi să facă ceea ce e bine pentru ca să-şi salveze mama. E foarte loială prietenilor ei, şi se aşteaptă ca şi ei să fie la fel.Yazuki e şi ea un personaj foarte interesant. Prefăcându-se că e doar o spălătoreasă bătrână, ea este, de fapt, persoana care o va antrena pe Hachi în ninjutsu. Este o adevărată maestră a deghizării, şi o va învăţa pe Hachi lecţii foarte valoroase, care pot fi aplicate atât în viaţa de ninja, cât şi în cea normală. Unele din ele sunt foarte cunoscute, de unele veţi auzi pentru prima data..."Orice poate fi o armă în mâinile celor cu imaginaţie.""Când toate dau greş, când te izbeşti de un zid de cărămidă, lasă inamicii să se arate, dându-le ceea ce caută.""E nevoie de antrenament ca să ştii când să pleci."O idee care m-a intrigat în mod special este faptul că oricine are un animus, un spirit care îl defineşte ca persoană. "Dar înseamnă şi "animozitate", iar de aceea umbrele de animale se arată în confruntări. De secole, ninja au găsit în pământ inspiraţie pentru modul de viaţă şi de luptă. De aceea ne vezi pe toţi cu umbre de animale. Fiecare din noi studiază specia care înseamnă cel mai mult pentru noi. Fiecare avem un "animus" unic."Dar forţa nu e ceea ce contează în lumea ninja. Poţi fi un luptător slab şi să-ţi învingi duşmanul dacă eşti suficient de isteţ."Gândeşte-te la Călugăriţă. Cel mai periculos prădător dintre ninja. De ce animusul lui nu e un leu sau un urs polar - două dintre cele mai de succes maşini de ucis din regatul animalelor? Răspunsul e că aceste animale nu ar fi potrivite pentru el. Gândeşte-te cum o călugăriţă e invizibilă pe o frunză, cum ele sunt carnivore care vor devora propria specie. Femela chiar îşi va mânca partenerul odată ce s-au împerecheat, iar, ca nou născuţi, prima lor masă va fi adesea fratele sau sora. Astea sunt lucrurile care contează pentru Călugăriţă - şi dacă îi studiezi însuşirile, acestea sunt elementele care te vor ajuta să-l învingi."Dar să nu credeţi că această carte este numai despre bătăi şi lecţii de viaţă! Este şi o carte despre prietenie, altruism, familie şi încredere. Mad Dog e un personaj care va pipera puţin lucrurile în timpul antrenamentelor lui Hachi. El e un orfan despre care se crede în mod eronat că ar fi implicat în dispariţia lui Chiyoko, şi care se ascunde în dojo-ul lui Yazuki, antrenându-se şi el ca să fie ninja. Deşi nu este la fel de talentat ca Hachi şi are multe bariere invizibile de depăşit, cum ar fi frica de apă şi de şoareci, el e determinat să o protejeze pe aceasta cu orice preţ. Este şi puţin romantism între ei la sfârşitul cărţii, ceea ce mă face curioasă în legătură cu felul în care se vor dezvolta lucrurile în următoarele volume.Una peste alta, recomand această carte tuturor prietenilor mei care citesc, iubitori de cărţi Young Adult sau nu. Veţi găsi că această carte e puţin atipică pentru genul YA, şi într-un sens pozitiv.P.S.: Cartea poate fi descărcată gratuit pe site-ul seriei, aici.

English review, followed by the Romanian translation of the review (Recenzie în engleză, urmată de traducerea în română a recenziei) "In the blood of scales and days of kings,Will come a boy to save us all.Let us pray to the gods above, our voices large and small.For all we fear in the shadows, will be destroyed with light.Talonsphere will rise from the ground, and bring fire to the night.""Darkness Rising" is the second book in the "Legends of Marithia" series, and I am delighted to say that it's even better than its prequel.One of the best things about it is that we get to know the background stories of different characters. For instance, we are presented with Shindar's past, and his life before he had become the "Lord of Darkness", and what his motives behind his evil actions are.The battle between good and evil continues with Vartan training for the next confrontation with the Forces of Darkness. The huge loss of lives in the Battle of the Elven Woods brings new souls to Shindar, strengthening his power. Veldrenn is destroyed and is being reconstructed, Greenhaven is the territory of a powerful, sly demon, and Talonsphere, the object fated to destroy darkness, is still nowhere to be found.The book still manages to be full of surprises and unexpected turns of events, like its prequel, but this time in a greater number."I can only show you the doors, you must choose one to walk through and discover what you find on the other side."I have found myself smiling at times, laughing or getting worried for the characters that I have grown to love." "These waters are sacred to us and for you to be allowed to swim in these waters is a rare honour. What are you waiting for?"Vartan turned to look at Trisa.She winked at him and whispered, "Don't worry young man, I've seen it all before. You have nothing to be shy around me for.""I wasn't..." began Vartan, his cheeks reddening, "Never mind." "It made me happy to find out that, like in "Prophecies Awakening", the chapters were preceded by figments of thoughts and feelings of different characters."Our destinies are riddled with challenges that have a tendency to ruin well laid plans. Many have attempted to take fate into their own hands and have been unsuccessful in changing it.Others find that their paths differ from what they have dreamed for themselves. We must be aware that our choices may come back to haunt us later in life, but to trust that is is all part of fate's desing."The action takes place in pretty much the same places as in the first book of the series, but this time we get an insight into Zhendur, a very interesting location that vampires call "home", a place where they retreat to rest and recover their forces.It happens rarely to me, but I can say that I liked all the characters. Vartan will get to learn some "new tricks" and will be stronger that ever before, but I'll leave you to discover how by yourselves. In my previous review, I stated that the first book left a bitter taste in my mouth due to certain characters' deaths. To my surprise, not everything was what it seemed to have been. I don't want to spoil this book for you if you haven't read it yet, but I will tell you this: some of them will come back... in a way or another. Not only do they come back, but there are also new characters introduced to us, both good and bad ones, all very important to the story's development. I, for one, hold very dear to my heart two of them: a certain sorceress who is more than what she seemes to be at first, and a demon hunter, both women. In the book, we will be present when they first meet and will witness the development of a special bond between them.Something that I liked in these books and that I have forgotten to mention in the previous review, was the spells, who have been written in Latin, a language that, though dead, I find to be perfect in this situation.There really was nothing I can complain about in this book. Everything that was happening felt natural, I felt no events to be "forced" by the author. The characters were great, and their development was clear. I recommend this series to any adult who loves fantasy._________________________________________"În sângele solzilor şi zilele regilor,Va veni un băiat să ne salveze pe toţi.Să ne rugăm zeilor de deasupra, cu vocile noastre, mari şi mici.Căci tot de ce ne temem în umbre va fi distrus cu lumină.Talonsfera se va ridica din pământ şi va aduce foc nopţii."„Darkness Rising e a doua carte din seria „Legends of Marithia”, şi sunt încântată să vă spun că e chiar mai bună decât prima.Una din cele mai bune calităţi ale ei este faptul că aflăm poveştile din spatele diferitelor personaje. De exemplu, ne este prezentat trecutul lui Shindar şi viaţa lui înainte de a deveni „Lordul Întunericului”, şi care sunt motivele din spatele actelor sale malefice.Bătălia dintre bine şi rău continuă, Vartan antrenându-se pentru următoarea confruntare cu Forţele Întunericului. Enorma pierdere de vieţi din bătălia din Pădurile Elfilor îi aduce noi suflete lui Shindar, întărindu-i puterile. Veldrenn este distrus şi trebuie reconstruit, Greenhaven e teritoriul unui demon puternic şi viclean, iar Talonsfera, obiectul destinat să distrugă întunericul, nu e de găsit.Cartea reuşeşte să fie plină de surprize şi răsturnări neaşteptate de evenimente, ca şi volumul precedent, doar că de data aceasta în număr mai mare.„Îţi pot arăta doar uşile, tu trebuie să alegi una prin care să păşeşti şi să descoperi ce se găseşte de cealaltă parte.”M-am trezit zâmbind, râzând sau îngrijorându-mă pentru personajele pe care am ajuns să le îndrăgesc.„Aceste ape sunt sacre poentru noi, şi e o rară onoare să îţi fie permis să înoţi în ele. Ce mai aştepţi?Vartan s-a întors să o privească pe Trisa.Ea i-a făcut cu ochiul şi i-a şoptit: „Nu-ţi face griji, tinere, am mai văzut şi altă dată. Nu ai de ce să te ruşinezi faţă de mine.”„Nu m-am...”, a început Vartan, obrajii îmbujorându-i-se, „Las-o baltă!”M-am bucurat să văd că, la fel ca în „Prophecies Awakening”, capitolele erau precedate de fragmente din gândurile şi sentimentele diferitelor personaje.„Destinele noastre sunt presărate de provocări care au tendinţa de a strica planurile bine făcute. Mulţi au încercat să-şi ia soarta în mâini şi au eşuat în a o schimba.Alţii găsesc că drumurile lor diferă de ceea ce au visat pentru ei. Trebuie să fim conştienţi că alegerile noastre ne pot tortura mai târziu în viaţă, dar să avem încredere că totul face parte din planul destinului.”Acţiunea are loc în cam aceleaşi locuri ca în prima carte a seriei, doar că, de data asta, vom pătrunde în esenţa Zhendurului, o locaţie foarte interesantă pe care vampirii o numesc „casă”, un loc în care se retrag pentru a se odihni şi a-şi reface forţele.Mi se întâmplă asta rar, dar pot să spun că mi-au plăcut toate personajele. Vartan va învăţa nişte „trucuri noi” şi va fi mai puternic ca niciodată, dar vă las să descoperiţi asta singuri. În recenzia precedentă, am scris că prima carte mi-a lăsat un gust amar din cauza morţii anumitor personaje. Spre surpriza mea, nu totul a fost cum a părut. Nu vreau să vă stric surpriza, dar vă spun că unele din personaje se vor întoarce... într-un fel sau altul. Şi nu numai că se întorc, dar ne sunt introduse şi noi personaje, atât bune cât şi rele, toate importante la dezvoltarea poveştii. Mie, uneia, mi-au căzut dragi la inimă două din aceste personaje: o anumită vrăjitoare care e mai mult decât ceea ce pare la început, şi o vânătoare de demoni. În carte, vom fi prezenţi în momentul în care cele două se întâlnesc şi vom fi martorii formării unei legături speciale între ele.Ceva ce mi-a plăcut în aceste cărţi şi am uitat să menţionez în recenzia precedentă, este faptul că vrăjile sunt scrise în latină, o limbă care, deşi moartă, mi se pare că se potriveşte perfect.Chiar nu e nimic de care să mă plâng în legătură cu această carte. Tot ceea ce s-a întâmplat în carte a fost natural, nu am simţit ca anumite evenimente să fie „forţate” de către autor. Personajele sunt grozave, iar evoluţia lor e clară. Recomand această serie tuturor adulţilor iubitori ai genului fantasy.